Sfântul Dimitrie, sărbătorit pe 26 și 27 octombrie: povestea celor doi sfinți, onomastici și tradiții

• 26 octombrie este ziua în care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir; în 2026, sărbătoarea cade luni. Potrivit tradiției, a fost ucis în această zi pentru că și-a mărturisit credința creștină și a refuzat să se închine zeilor.

• Cele două sărbători ale Sfântului Dimitrie sunt distincte: pe 26 octombrie este cinstit marele mucenic din Tesalonic, iar pe 27 octombrie Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Al doilea sfânt a trăit în secolul al XIII-lea și este cinstit pentru viața sa ascetică și de rugăciune.

• Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit la cumpăna secolelor al III-lea și al IV-lea, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Fiul prefectului din Tesalonic, a fost numit guvernator al orașului după moartea tatălui său; este cinstit ca ocrotitor al Tesalonicului, alături de Sfântul Apostol Pavel și de Sfântul Grigorie Palama.

• Martiriul Sfântului Dimitrie este legat, potrivit tradiției, de împăratul Maximian, care l-a întemnițat și apoi a poruncit să fie ucis cu sulițele. Relatarea spune că din trupul sfântului nu a curs sânge, ci mir tămăduitor.

• Povestea lui Nestor și a gladiatorului Lie spune că Dimitrie l-a binecuvântat pe tânărul creștin Nestor, care l-a învins pe Lie. Maximian a poruncit ca Nestor să fie decapitat, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele; calendarul bisericesc îl pomenește pe Nestor și pe 27 octombrie.

• Sfântul Dimitrie cel Nou s-ar fi născut, potrivit tradiției, în satul Basarabov, lângă actualul oraș Ruse, în Bulgaria. A fost păstor, apoi s-a retras într-o peșteră din valea râului Lom și a devenit monah la mănăstirea aflată în peșteră; tradiția spune că a murit între două pietre.

• Descoperirea moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou este înfățișată de tradiție ca o întâmplare minunată: sfântul i s-ar fi arătat în vis unei fete bolnave și i-ar fi dezvăluit locul în care se aflau moaștele. Acestea au fost aduse la București în 1774 și se păstrează la Catedrala Patriarhală, unde vin anual numeroși pelerini.

• Aducerea moaștelor la București în 1774 s-a petrecut în timpul războiului ruso-otoman din 1769–1774. Potrivit relatării Agerpres, generalul rus Petru Saltîkov intenționa să le ducă în Rusia, iar Hagi Dimitrie l-a rugat să nu înstrăineze moaștele de comunitatea locală.

• 27 octombrie este sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou și o zi de rugăciune, milostenie și participare la slujbe. La Catedrala Patriarhală are loc unul dintre cele mai importante pelerinaje ortodoxe din România.

• Sărbătoriții de onomastică de pe 26 octombrie includ persoanele cu numele Dumitru, Dimitrie, Dumitra și Mitică, precum și variantele acestora; este menționată și forma Dumi. Pe 27 octombrie sunt felicitați, de asemenea, cei care poartă numele Dumitru, Dumitra și alte nume înrudite.

• Originea numelui Dimitrie este legată de formele grecești Demetrios și Demetria, precum și de zeița Demetra. În mitologia greacă, Demetra era zeița agriculturii și a fertilității pământului, ocrotitoarea recoltelor; numele Dumitru este atestat în Țara Românească în 1387, iar forma Dima în 1469.

• În tradiția populară, Sfântul Dimitrie este ocrotitorul păstorilor și vestitorul iernii. Se spune că, în această perioadă, căldura intră în pământ și începe gerul; în calendarul popular, Sfântul Gheorghe marchează începutul verii, iar Sfântul Dimitrie, începutul iernii.

• Ziua de 26 octombrie era legată de încheierea muncilor câmpului și a înțelegerilor, coborârea oilor de la munte și binecuvântarea recoltelor. În ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie, se ține „Focul lui Sâmedru”, când, potrivit tradiției, se aprind focuri.

• Obiceiurile populare recomandă ca pe 26 octombrie să nu se spele, să nu se coasă, să nu se facă ordine și să nu se împrumute bani sau haine; unele credințe interzic și pieptănatul ori muncile agricole. Animalele de muncă trebuie lăsate să se odihnească, datoriile ar trebui achitate, iar certurile evitate. Acestea sunt credințe populare, nu prescripții bisericești.